În 1850, anul înfiinţării primului gimnaziu românesc din Transilvania, în actul de întemeiere îngropat în subsolul actualului Colegiu Naţional, mitropolitul Andrei Şaguna înscria “sub blestem şi afurisenie” voinţa ctitorilor ca pe durata funcţionării şcolii, aceasta să nu se dezmintă de la caracterul ei naţional şi creştin-ortodox.

Ca o continuitate a ideii testamentare a mitropolitului Şaguna, în februarie 1998 s-a constituit “Minisatul Sfântul Andrei” – Centru de creaţie şi spiritualitate românească pentru elevii Colegiului Naţional “Andrei Şaguna”.

Iniţierea şi susţinerea acestui program n-ar fi fost posibile fără sprijinul nemijlocit al colaboratorilor Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport Braşov, Muzeul de Etnografie Braşov, Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Satului din Bucureşti şi Sighetul Marmaţiei.

Aici, sub îndrumarea unor specialişti în artă tradiţională românească, tinerii braşoveni pot învăţa sculptura, pictura de icoane pe lemn şi sticlă, ţesutul tradiţional, încondeiatul ouălor şi se pot bucura de un atelier de “spiritualitate românească”, urmând ca, nu peste mult timp, tot aici, să poată studia olăritul.

Idea realizării acestui centru complex de creaţie populară, vizitat zilnic de peste 40 de copii, a aparţinut creatorului popular Nicolae Purcărea, profesorului Sorin Ioan Apan şi domnului Aurel Morar, asesor la Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport, care, după cum ne-au declarat, nu au făcut altceva decât să pună în sfârşit în practică “un vis frumos”.

“Dacă România a avut norocul de a moşteni cel mai mare tezaur de artă populară din întreaga lume, ar fi fost mare păcat ca Braşovul să fie vitregit de existenţa unui asemenea centru de creaţie populară. Obligaţia oricărui creator popular este de a forma o şcoală. Deşi în toate muzeele din lume este cunoscută deja şcoala Purcărea în ceea ce priveşte sculptura tradiţională românească, am dorit ca ea să fie prezentă şi în acest liceu. Mie îmi revine sarcina de a lăsa la Şaguna această tradiţie”, ne-a declarat domnul Nicolae Purcărea,fostul Preşedinte al Uniunii Creatorilor Populari din România.

Profesorul Sorin Apan are o experienţă de aproape 30 de ani în pictura icoanelor. El este convins că, după munca depusă în acest atelier de creaţie populară, elevii nu se simt obosiţi. “Ei se simt cu totul şi cu totul alţi oameni, chiar după opt ore petrecute aici. Sufletul este odihnit. Există, de fapt, o terapeutică a lucrului mâinilor, pe care lumea creştină o cunoştea şi care ne poate scoate şi pe noi din acest stres zilnic”, ne-a spus domnul profesor Sorin Apan. Dânsul a adăugat că tinerii se simt aici excelent, pentru că totul se petrece după tipicul şezătorii ţărăneşti. “ Este un prilej de comunicare, dar nu de tipul cunoscut al bârfei atâta timp cât, în timpul creaţiei, se înfiripă un dialog constructiv”.

Se pare că impactul de care s-a bucurat acest centru de creaţie în rândul tinerilor a depăşit până şi aşteptările iniţiatorilor: “Copii care nu credeau că vor fi în stare să înţeleagă şi să facă aşa ceva, tineri care înainte se uitau cu scârbă la un costum popular şi-şi astupau urechile la auzul unei melodii populare, îşi petrec aici între 4 şi 6 ore zilnic. Este incredibil”, a subliniat Sorin Apan.

Bucuros de amabilitatea Colegiului Naţional “Andrei Şaguna” de a pune la dispoziţia tinerilor iubitori de artă populară un spaţiu adecvat, dl. Aurel Morar a arătat disponibilitatea DJTS Braşov pentru finanţarea permanentă a Minisatului Sfântul Andrei: “Entuziasmul elevilor de a răspunde la provocarea artei populare româneşti ne-a impresionat, iar prezenţa lor aici într-un număr atât de mare ne-a convins pe deplin. Tinerii din Braşov, merită să aibă un centru de creaţie populară doar al lor”, a declarat Aurel Morar.

Încăperea de la demisolul colegiului s-a metamorfozat într-un spaţiu deosebit de primitor, familiar, reproducând un interior ţărănesc. Laviţele, scoarţele, cergile, ştergarele, războiul de ţesut, legănelul, icoanele pe sticlă fiind obiecte autentice culese de-a lungul anilor din satele maramureşene.

Idea de bază care i-a unit pe fondatori a fost necesitatea de a oferi tinerei generaţii posibilitatea descoperirii valorilor tradiţionale româneşti, completând oferta existentă în sistemul de învăţământ. Se insistă pe conţinutul axiologic al societăţii tradiţionale, ca oferă modele de muncă şi creaţie atât la nivel individual cât şi la nivel de grup.